Patrimoniul arhitectural al capitale,Bucureşti, 62 (colţ str. V. Pîrcălab) Conacul urban Rîşcanu-Derojinschi

Casă cu două etaje, cu subsol, a fost construită în anii 70 ai secolului al XIX-lea., după proiectul lui A.I. Bernardazzi. A aparţinut nobilei Ecaterina Alexandrovna Râşcanu-Derojinsky. S-a păstrat o scurtă descriere a casei din 1897: "Casă în două etaje, cu mansardo şi subsol. Etajul are 6 odăi, orientate spre stradă, două odăi orientate spre curte şi o cameră mică, în mansardă, pentru servitoare. Parterul este compus din patru odăi, orientate spre stradă, şi două camere mici, orientate în curte pentru slugi. O tindă şi o scară conduce la etaj. În subsol se află bucătăria, sufrageria, şi brutăria. În – un corp de casă din piatră, o remiză pentru trăsuri, grajdul pentru cai, camera pentru birjar, şura pentru lemne şi cărbune şi casa pentru paznic la intrarea în curte".

În anii 50 ai secolului ai XX-lea, la această casă a fost adosată o aripă cu o sală de amfiteatru, unde aveau loc şedinţele Sovietului suprem al RSSM, mai târziu – societatea republicană "Ştiinţa".

Este o casă cu două etaje, amplasată la colţul cartierului, mărginită de strada Vlaicu Pârcălab, aliniată la liniile roşii ale acestor străzi. Din partea străzii Bucureşti conducea intrarea de onoare, poarta de acces se află dinspre Vlaicu Pârcălab. Faţadele iniţiale ale casei au avut cu compoziţii simetrice, cu un rezalit central, încununat de un fronton triunghiular, cu o triplă fereastră la etaj. Intrarea de onoare avea loc printr-o logiie în arcuri sprijinite pe stâlpi masivi, la nivelul căreia se urcau pe trepte largi. În faţa casei se afla o grădină, spre care casa era deschisă cu o terasă soluţionată arhitectura ca şi intrarea. Planimetria casei este funcţională, cu zonarea încăperilor. Intrări secundare conduceau în curtea interioară a casei. Paramentul parterului este în imitaţie de bosaje orizontale, a etajului – neted, pe fundalul căruia se profilează detaliile de inspiraţie barocă – ancadramente cu muluri dominate d cornişe pe console, pilaştri ordinului corintic între ferestre, o cornişă cu denticule. Faţada este terminată în partea superioară de un parapet cu tumbe şi baluştri în piatră. Partea nouă a clădirii, adăugată în anii 50, a repetat compoziţia iniţială.

Din dependinţele gospodăreşti a supraveţuit poarta de acces.